vineri, 7 octombrie 2011

34(de motive pentru care te iubesc)

Habar n-ai tu, dragă Val, ce cadou îţi pregătisem(în capul meu) anul trecut, la 33 de ani. De fapt, nu un cadou, ci 33.(cred că ideea era totuşi mai tare decât aniversarea de la 23 de ani, aia cu cadouri “obţinute” cu greu după multe indicii notate pe bileţele, cu mesaje criptice – de la urmărit prea mult Fort Boyard. Norocul era garsoniera minusculă şi fără bucătărie, deci nu era mult de căutat. Dacă mă gândesc bine acum, aş fi putut să introduc şi probă fizică ceva. Un cocoţat pe dulap măcar. Bine Val, cum naiba am stat noi acolo?! În fine.)Care n-au mai ajuns cadouri decat în mică măsură fiindcă am avut muuulte piedici. Am fost tristă şi am sperat ca anul ăsta să mă organizez mai bine. Nu-mi iese şi pace!

Ştiu din revistele pentru femei care te învaţă numai chestii foarte deştepte că nu-i prea înţelept să sari repede să zici că-ţi iubeşti partenerul pentru cutare sau cutare motiv. Că apoi se-nvaţă şi începe să creadă că-i grozav tare. Şi că iubirea e aşa… ceva abstract. Cu toate astea, voi risca. Fiindcă tu eşti chiar grozav.
Aşadar Val, te iubesc pentru


1.Că ai fost şi eşti cel mai bun prieten al meu. Sună cam patetic, dar ăsta e adevărul.
2. De fapt ador(mai puţin când suntem în întârziere:D) cum te înfăşori tu meticulos în mei-tai de parcă ţi-ai pune hamuri, pregătit să escaldezi vreun munte, dar tu ştii de fapt că muntele te escaladează, muntele ăla micuţ şi degrab’ adormitor.
3. Că habar nu ai ce e ăla fotbal şi nici de vreun meci nu ştii, iar când se sugerează complicitatea bărbatească(meci, bere, seminte :D) eşti depăşit de situaţie.
4.Că citeşti şi ce îţi recomand eu, nu cum e reciproca(mi-e ruşine)
5.Că te-ai lasat de fumat.(Uau, 8 luni!!!)
6.Că ai reuşit să mă faci să râd zeci de minute numai speculând despre „horror vacui”
7. Că ai găsit nume de alint leşinătoare copiilor noştri: zâmbitorinc, băieţilozaur, gherilă, chelcăşoz(oribilă transcrierea fonetică).
8. Că ştii ce înseamnă CH-ul de pe remediile homeopate şi nu crezi că ar fi ceva înspăimântător.
9. Că şi acum te emoţionezi când asculţi „melodia noastră”
10.Că ai fost lângă mine atunci când se năşteau puii şi faceai poze (cam macabre) continuu ca să îţi ascunzi teama şi emoţiile.(Pe aia cu schimbatul de scutece o trec separat:D)
11.Că munceşti ca nebunul ca să ne fie nouă bine.
12.Că asculţi toate rezumatele cărţilor despre creşterea copiilor, înţelegerea lor(asta când nu citeşti chiar cărţile), indiferent de ora la care îmi năzare, ca să nu-mi iei entuziasmul.
13. Că ai dormit cu Filip nou-născut în braţe, pe şezlong, în spital, să mă poţi lasa pe mine să mă odihnesc.
14. Că teleportare e cuvântul ce descrie
sosirea ta atunci când te anunţ ceva neplăcut.
15. Că tu ştii clar diferenţa dintre un fond de ten obişnuit şi unul mineral.
16. Că mergi la Pictor să-mi iei culori ca să mă bucuri.
17.Că reuşeşti să le ţii minte pe aproape toate fetele de pe forumuri(cu tot cu domiciliul fiecăreia), că asculţi, deşi obosit cumplit, diferite subiecte dezbătute cu ele.
18.Că mă duci la Ikea de câte ori bat din picioare(din 2013 se pare că scapi:D). Şi la cap. Pe tine.
19.Că ai acceptat(mai mult pentru mine) să ne facem, din primăvara viitoare, agricultori.
20.Că ai ştiut să schimbi scutece din prima clipă.
21.Că ai găsit întotdeauna excelentă mâncarea făcută de mine. Ai grijă ce zici!
22.Că ajungi să mă linişteşti mereu cu acel totuşi neconvingător”O să fie bine”
23.Cum reuşeşti să aranjezi bagajele - toate frumos într-o geantă- când mie mi-ar trebui 3 valize.
24.Că mă tolerezi şi mă asculţi în perioadele cu „vreau chestii de fetiţă”. Pentru mine, să se înţeleagă clar.
25.Că nu te-ai plâns niciodată că nu avem loc în pat în formula de patru(nici chiar când era să rămâi fără ochi, nas etc)
26.Eşti fermecător cu doamnele de la 50(ani) în sus şi ele se topesc după tine(mai ales tantiile alea de la bancă).
27.Că miroşi întotdeauna frumos, şi nu pentru că îţi dai cu parfum.
28.Faptul că inclusiv sâmbata şi duminica dimineaţa renunţi la somn pentru ora de înot a lui Vladimir.
29. Modul în care pronunţi în franceză. Unic. Cu influenţe rromanes.
30. Îmi spui mereu că în fantezia ta - să-i zicem erotică, iar pudicii să nu citească!!!- apărea la început o fată cu ochelari(aveam), apoi o profesoară(devenisem), apoi o profesoară măritată(ne căsătoriserăm), apoi una cu copil(Vladimir era prezent), apoi cu doi(hop şi Filip!).Le aştept(peste ani) pe cele cu nevasta(ce contează că-i chiar a ta?) cu 3 copii(:D), apoi cu pensionara cu părul alb, cu dureri reumatice...
31.Toate prostiile pe care mi le-ai tehnoredactat, printat, legat vreodată. Şi n-au fost puţine:D
32.Că ştii să îţi ceri scuze când e cazul.
33.Că ţi-e cunoscut numele Mencinicopschi (şi că ţi-e frică de el, dar nu ca de Stroescu:D)
34.Că împreună avem nişte copii minunaţi.
La mulţi ani, Val!

marți, 4 octombrie 2011

Când toţi vor să te ajute. Cu forţa.

Vaaai, ce băiat mare şi plânge!, Ce ruşine să te tăvăleşti, o superi pe mămica, te murdăreşti, iar o superi pe mămica, vine nenea şi te ia la el(cu variantele de sex, etnie, etate – tanti, ţiganu’, moşu’) cu sau fără instrumentar – cu sacul, cu băţul, cu căruţa(pentru nostalgicii de la sat:D). Asta când nu se oferă direct să-l “articuleze”. O pălmuţă. Atât. La fund. Ca să-nţeleagă.

E “ruşine” să: plângi, să fii dezamăgit, să suferi, să nu saluţi, să nu răspunzi la întrebări insistente despre vârstă, sex, nume, să sugi după 1 an, să refuzi să mulţumeşti, să îţi mai doreşti să stai în braţele mamei/tatălui, să vrei să scapi dintr-o discuţie anostă, să nu împarţi necondiţionat, să îţi mai doreşti la joacă şi nu la Enel să plăteşti factura.

Aşa e, ruşine. Dacă ai 45 de ani. Şi gol în suflet. Şi-l întrebi pe pici cum îl cheamă şi nici n-aştepţi răspunsul(că oricum nu-ţi pasă) că pac un bravo! Şi mereu mă întreb dacă aşa drăguţ o fi numele copilului, o fi făcu ceva grozav pe ascuns(numele, desigur) de-l laudă atâta sau s-o mira(că e tare straniu) că puştiul îşi ştie numele. Sau vârsta.

Am pornit furioasă, m-am mai domolit, iar acum aproape că-mi pare rău pentru oamenii ăştia singuri şi flămânzi.

Neintroducere

Încerc să mă adun. De câţiva ani. N-am reuşit. De aia eram împrăştiată peste tot. Dar azi m-am mobilizat să inaugurez locşorul ăsta al nostru de care aveam nevoie. Vreau să scriu. (Îmi urez succes singură. Mulţumesc!).