De puţină vreme am pornit să fac ceea ce visam de când eram copil şi adunam tot felul de panglicuţe, mărgele, bucăţi de hârtie colorată şi le lipeam. Azi îi spun atelier.
Poveştile vin mai jos şi se vor tot naşte.
Prin minte umblă deja ca un vânticel gândul unui atelier de lectură. Dar nu unul "citim -şi -plecăm -acasă". Ceva frumos, viu. Păi cum altfel, dacă e cu copii?
Aşa a început, înaintea Crăciunului
Măsuţa lui Alice
Eu sunt o fetiţă, mă cheamă Alice...
Exact aşa începea
povestea dragă a copilăriei mele. Da, aceea cu Alice în Ţara minunilor, în
varianta audio, pe care am iubit-o din prima clipă şi care, cred, m-a iubit şi
ea, căci revine constant în viaţa mea.
Aceea în care erai invitat să parcurgi spaţii fermacate şi în care întâlneai
personaje amuzante, dar de care te simţeai cumva legat.
Aceea în care Timpul
stătea uneori în loc, fiindcă nu mai avea cap. I-l tăiase Regina. De aceea era
mereu vremea ceaiului, iar personajele se tot roteau în jurul mesei, în faţa
unei căni de ceai. Aşa cum ne-am dori uneori să nu se sfârşească bucuria.
Aceea în care
puteai deveni, odată cu Alice, ba mare, ba mică. Exact cum fac şi acum
câteodată când îmi dau voie să fiu atât de mică şi de fericită jucându-mă cu
copiii mei.
Aşadar, la Măsuţa lui Alice, timpul e oprit, dar
bucuria curge. Mânuţe vesele, calde, moi dau bucuriilor o formă, o culoare. Lipesc,
decorează, împletesc, pipăie, perforează, colorează, cunosc lumea. Aici ne
bucurăm să pregătim cea mai colorată şi caldă felicitare bunicii, cele mai simpatice(şi ecologice!) globuleţe
de Crăciun, cele mai grozave lămpiţe sau cei mai delicaţi fluturaşi ori cele
mai sclipicioase steluţe. Aici vom potrivi cadouri pentru cei dragi sau vom
meşteri ceva numai şi numai pentru noi. Sau pentru căsuţa noastră.
Părinţi dragi care
vă doriţi să ajungeţi la Măsuţa lui
Alice alături de minunile voastre, să ştiţi că joaca e nesfârşită, bucuria
e autentică, iar voi deveniţi Alice căreia nu îi mai păsa dacă „aievea sunt
toate sau vis”. Oferiţi-vă şi voi acest răsfăţ, iar Măsuţa lui Alice va fi
primitoare şi va aduce toate lucruşoarele de care aveţi nevoie să creaţi
bucurii în forme.
La Măsuţa lui Alice, copiii vor putea să
îşi folosească inteligenţa creativă şi practică prin joc, se vor bucura
împreună cu ceilalţi copilaşi împărtăşind sentimente, idei, obiecte, iar către
final vor putea încerca sentimentul de automulţumire ţinând în mânuţe obiectul
meşteşugit cu drag, împreună cu voi.
Mi-ar fi plăcut
să mă cheme Alice(şşşttt, să nu mai spuneţi), dar sunt Cristina Vasile, mămică,
profesor de limbă română şi iubitoare de meşteşugeală cu copilaşi şi părinţi.
...a continuat astfel
Timpul cel sălbatic (câteodată) se va lasa dezmierdat şi îmblânzit la Măsuţa lui Alice luând forma unui calendar frumos, pentru noul an. Un
calendar care îşi va găsi locşorul lui în căsuţele voastre, dragi copilaşi, părinţi,
asta după ce împreună îl vom îmbraca în straie vesele, colorate, îl vom
împodobi cu panglici, îl vom umple de gândurile noastre, de amintiri, de
planuri de viitor.
Părinţi dragi, aşezaţi-vă un picuţ la masa gândurilor şi imaginaţi-vă cum
veţi povesti despre date importante din viaţa voastră- cum a fost acel 9 iulie
când aţi aflat că in burtica mamei creşte, din iubire, un pruncuşor, cum puteţi
marca aniversarea bunicilor, cum aţi însemna împreună zilele frumoase de
vacanţă la mare sau momentul atât de aşteptat al Crăciunului. Sau, pur şi
simplu, să alegeţi la întâmplare o dată în care hotărâţi să fie Ziua Voastră şi în care să
mâncaţi(şşşşt!) ceva mai multă îngheţată. Sau să mergeţi la Grădina Zoologică. Asta
împreună cu puiul vostru, timp de o oră şi ceva.
De foarte multe ori, copiii au nevoie de nişte repere temporale pe care cu
greu le pot înţelege atunci când mămica lipseşte de acasa(pentru prunc o
eternitate) sau atunci când sunt la gradiniţă departe de noi, adulţii dragi din
viaţa lor. Ori cînd încearcă să înţeleagă cât ar mai fi până la următoarea
aniversare a naşterii lor sau până la petrecerea în cinstea celui mai bun
prieten. Un calendar (şi un ceas) ar putea fi un bun punct de plecare în
înţelegerea acestor repere, în crearea unor ritualuri blânde, pe înţelesul
copilaşilor, de conştientizare a timpului.
Va fi, de asemenea, un bun prilej
să povestim despre amintiri, despre anotipuri, să revedem succesiunea lunilor
anului, să îi înţelegem menirea acestui calendar. Evident, jucându-ne.
Sau să aflaţi despre un mic ritual frumos(inspirat din
pedagogia Montessori), intim, ce poate deveni parte a aniversărilor dragi din
familie.
...va fi şi aşa
Ce culoare ai da amintirilor?
La Măsuţa lui Alice vom încerca,
din nou, copii frumoşi, părinţi calzi, să oprim puţin timpul şi să decorăm o ramă din lemn potrivită unui locşor călduţ din casă. Ori să pregătim
un cadou pentru cineva drag - o fotografie prinsă într-o ramă unică.
Folosind diverse tehnici- pictură cu acrilice, decopatch, pe un suport de
lemn, vom realiza hăinuţe vesele, colorate, melancolice sau tonice pentru
fotografiile dragi din vacanţa de astă-vară ori de la ultima aniversare a
pruncului. Sau chiar pentru amintiri încă nenăscute. Cu floricele, cu romantice
note muzicale, în nuanţe-pastel ori electrice.
Este, din nou, o invitaţie pentru părinţi să se aşeze alături de copilaşi,
să povestescă, să povestim, să râdem împreună de întâmplări unice. Să dăm şi
alte forme iubirii nesfârşite pentru copiii noştri. Să ne imaginăm cum chiar
această întâlnire ar putea deveni o amintire unică pentru voi şi pentru copii.
Vă invităm cu mult mult drag, rugându-vă să vă alegeţi nişte hăinuţe pe care bucuria
coloratului să nu le „deranjeze”.
Suna bine!
RăspundețiȘtergereBuna Cristina, am ajuns de curand pe blogul tau si vreau sa te felicit pentru el. Se apropie incet-incet si la noi perioada scolara, ai nostri au 4 respectiv 2 ani, si devin din ce in ce mai interesat de subiectul educatiei. Asa am ajus la recomandarea lui deea de Artizania pe blogul de homeschooling al lui Andreea si de la ea la tine. Eram curios ce decizie ati mai luat pana la urma in cazul vostru. Vladimir mai are si el putin si ajunge la varsta la care statul ar vrea sa-l bage in masina de tocat numita scoala. Aveti la Constanta vreo alternativa tip Motessori, Waldorf sau ceva de genul ? La Brasov din pacate nu am gasit asa ceva.
RăspundețiȘtergereSperanta mea este ca in urmatorii 2-3 ani sa ia nastere proiectul comunitatii Armonia Brassovia si sa putem amana decizia de scolarizare pana in acel moment. Din familiile care dorim sa infiintam comunitatea, am strans pana acum vreo 20 de copii, majoritatea sub 10 ani si o grupa de educatie "alternativa" cred ca va fi una din prioritatile noastre. Deocamdata insa, ne chinuim mai departe cu servici, bunici, gradinite si toate cele. Numai bine. Flavian